Cu presa de imprimare, a apărut un nou public de lectură. Tipărirea a redus costul cărților. Timpul și forța de muncă necesară pentru a produce fiecare carte au scăzut și mai multe exemplare ar putea fi produse cu o mai mare ușurință. Cărțile au inundat piața, ajungând la o lectură în continuă creștere.
Accesul la cărți a creat o nouă cultură a lecturii, mai devreme, lectura a fost limitată la elite. Oamenii obișnuiți au trăit într -o lume a culturii orale. Au auzit texte sacre citite, balade recitate și povești populare povestite. Cunoașterea a fost transferată oral. Oamenii au auzit colectiv o poveste sau au văzut o reprezentație. După cum veți vedea în capitolul 8, nu au citit o carte individual și în tăcere. Înainte de vârsta tipăririi, cărțile nu numai că erau scumpe, dar nu puteau fi produse în număr suficient. Acum cărțile ar putea ajunge la secțiuni mai largi de oameni. Dacă mai devreme a existat un public auditiv, acum a apărut un public de lectură
Dar tranziția nu a fost atât de simplă. Cărțile ar putea fi citite doar de alfabetizare, iar ratele de alfabetizare în majoritatea țărilor europene au fost foarte scăzute până în secolul XX. Cum ar putea, atunci, editorii să convingă oamenii obișnuiți să întâmpine cartea tipărită? Pentru a face acest lucru, ei trebuiau să țină cont de acoperirea mai largă a lucrării tipărite: chiar și cei care nu au citit s -ar putea bucura cu siguranță de ascultarea cărților citite. Așadar, imprimantele au început să publice balade populare și povești populare, iar astfel de cărți ar fi ilustrate în mod profund cu imagini. Acestea au fost apoi cântate și recitate la adunări din sate și în taverne din orașe.
Astfel, cultura orală a intrat prin imprimare și material tipărit a fost transmisă oral. Linia care a separat culturile orale și de lectură a estompat. Iar publicul auditiv și publicul de lectură s -au împletit.
Language: Moldovan